Cetățenii români aflați în străinătate au obligația ca în termen de 6 luni de la înregistrarea în străinătate a modificărilor intervenite în statutul civil (desfacere/încetare a căsătoriei, filiație, adopție) și cu privire la nume ori ca urmare a rectificării actelor de stare civilă, precum și cu privire la regimul matrimonial ales în fața autorităților străine competente, să solicite înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă române.
În țară, cererile se depun personal sau prin împuternicit cu procură specială la S.P.C.L.E.P./primăria U.A.T. care are în păstrare actul pe marginea căruia urmează să se opereze mențiunea și se soluționează de către ofițerul de stare civilă care a primit cererea, cu aprobarea șefului S.P.C.J.E.P.
În străinătate, cererile se depun la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră și se aprobă de D.G.E.P. București.
Documentele administrative, judecătorești sau religioase, pentru a fi recunoscute pe teritoriul României acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții de legalizare:
– documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
– documentele eliberate de instituții ale statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sau într-unul din statele membre sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
– documentele eliberate de statele membre ale UE în aplicarea Regulamentului (UE) 1191/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 iulie 2016 privind promovarea liberei circulaţii a cetăţenilor prin simplificarea cerinţelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 sunt scutite de apostilare sau orice altă formalitate;
– documentele care nu se găsesc într-una din situațiile enunțate anterior se supralegalizează în conformitate cu dispozițiile art.1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește procedura de recunoaștere a hotărârii străine, care se referă la statutul civil al cetățeanului român, pentru înscrierea în registrele de stare civilă române a sentințelor pronunțate în statele membre U.E. (cu excepția Danemarcei – art. art. 1095 din Noul Cod de Procedură Civilă) devin aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, regulament ce a fost înlocuit de Regulamentul (UE) 1111/2019 al Consiliului din 25.06.2019, care se aplică procedurilor judiciare începând cu data de 1.08.2022.
Așadar, sunt recunoscute de plin drept în România următoarele hotărâri/sentințe/decizii pronunțate în:
– statele membre ale U.E.
– statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară de drept civil și dreptul familiei
În cazul în care hotărârea judecătorească nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv de către tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză, prin acțiunea de exequator prevăzută la art. 1095 din Codul de Procedură Civilă.
Înscrierea mențiunilor cu privire la căsătoria, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei
Căsătoriille încheiate în străinătate și desfăcute prin divorț se înscriu numai prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă.
Căsătoriile cetățenilor români încheiate în străinătate, încetate prin decesul unuia dintre soți pot fi înregistrate, fie prin transcriere, fie înscriere de mențiune, în registrele de stare civilă.
Cererea se adresează primarului U.A.T. care are în păstrare actul de naștere sau, după caz, actul de căsătorie.
Acte necesare:
– ertificatul de căsătorie român, în original;
– certificatul/extrasul străin, însoțit de traducerea legalizată în limba română, după caz;
– hotărârea străină și traducerea în limba română autentificată, în original/copie, după caz;
– hotărârea prin care s-au recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii străine, definitivă, în original;
– actul de identitate al petentului/titularului/împuternicitului, în original/copie, după caz;
– procura specială, dacă cererea se depune prin împuternicit;
– declarația autentică a soțului, cetățean român cu privire la numele de familie purtat după căsătorie/divorț dacă în certificatul/extrasul de căsătorie/sentința/certificatul de divorț nu se face referire la acest aspect, cu mențiunea că numele de familie al celuilat soț, cetățean român, se poartă numai cu consimțământul acestuia;
– orice alte documente necesare soluționării favorabile a cererii.
Obs.
Declarația cu privire la numele purtat în căsătorie / după divorț este un document distinct, nu se inserează în cuprinsul procurii .
Din cuprinsul documentului trebuie să rezulte caracterul definitiv (în cazul hotărârilor judecătorești) sau data desfacerii căsătoriei în situația documentelor administrative, notariale, religioase.
În cazul desfacerii căsătoriei prin acord, în fața notarului public sau prin act administrativ dintr–un stat membru U.E, este necesară depunerea la dosarul privind înscrierea divorțului a Anexei I prevăzută de art. 39 din Regulamentul Consiliului. De asemenea, este necesară prezentarea Anexei I și în ipoteza în care divorțul s-a pronunțat printr-o hotărâre a unei instanțe care nu poartă mențiunea că a rămas definitivă. Dacă divorțul a intervenit după data de 1.08.2022, data aplicării dispozițiilor Regulamentului (UE) 1111/2019, hotărârea de divorț poate fi însoțită fie de Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fie de Anexa II prevăzută de art. 36 din Regulamentul (UE) 1111/2019, fiind acceptate ambele variante.
În situația în care este vorba despre o hotărâre în lipsă în cazul divorțului, (aspect prevăzut și în Anexa nr. I la pct. 5.4.), partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței ori un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.
Înscrierea mențiunilor cu privire la schimbarea numelui și/sau prenumelui
Modificările în străinătate referitoare la nume pot interveni în baza unor proceduri administrative dar și notariale ori judecătorești.
Cererea se adresează primarului U.A.T. care are în păstrare actul de naștere sau, după caz, actul de căsătorie.
Acte necesare:
– documentul/certificatul de schimbare a numelui și/sau prenumelui, în original, care trebuie să îndeplinească condițiile de legalizare;
– traducerea legalizată în limba română;
– actul de identitate al petentului/titularului/împuternicitului, în original/copie, după caz;
– procura specială, dacă cererea se depune prin împuternicit;
– certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui (naștere, căsătorie, naștere ale minorilor).
Obs.
În situația în care schimbarea numelui care s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute de către tribunalul competent.
Înscrierea mențiunilor de stabilire a filiației prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească definitivă și/sau încuviințare a purtării numelui, contestare a recunoașterii sau tăgăduire a paternității
Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii, cu repectarea cerințelor de legalizare sau a hotărârii judecătoreşti definitive.
Înscrierea pe marginea actului de naștere a mențiunii de stabilire a filiației prin recunoaștere în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public se face cu aprobarea S.P.C.J.E.P.
În cazul stabilirii filiației în baza sentinței judecătorești definitive, pentru înscrierea mențiunii pe marginea actului de naștere se impun următoarele proceduri:
– hotărârile emise în statele cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri în materie de drept civil și dreptul familiei sunt recunoscute de plin drept;
– hotărârile pronunțate în statele UE, pentru ca acestea să producă efecte juridice trebuie să fie recunoscute potrivit Regulamentului CE 2201/2003, iar în cazul celor inițiate și pronunțate după data de 1.08.2022 potrivit Regulamentului UE 1111/2019.
– pentru hotărârile emise în statele terțe este necesară recunoașterea efectelor hotărârii străine, prin acțiunea de exequator, prevăzută de art. 1095 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Înscrierea mențiunii cu privire la purtarea numelui de familie intervenită în străinătate, devine operabilă atunci cand s-a făcut în fața ofițerului de stare civilă care are în păstrare actul de naștere inițial.
Dacă încuviințarea purtării numelui de familie s-a făcut în fața altui ofițer de stare civilă decât cel care are în păstrare actul de naștere inițial sau în fața notarului public, devin incidente dispozițiile art. 450 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, cererea neputând fi soluționată favorabil.
La înscrierea mențiunilor de încuviințarea purtare a numelui de familie în baza unei sentințe judecătorești, de contestare a recunoașterii sau de tăgadă a paternității, se respectă procedurile de aprobare sau de recunoaștere menționate mai sus, în funcție de statul emitent.