Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativã a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.
Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc pe cale administrativă şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;
j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
l) când prenumele purtat este specific sexului opus;
m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;
o) alte cazuri temeinic justificate.
Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c )când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;
e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;
h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;
j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.
Cererea de schimbare a numelui se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, în nume propriu ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate, cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la Direcția de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București.
Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani semnează cererea împreună cu părinţii săi; în cazul în care aceasta este semnată numai de unul dintre părinţi, celălalt părinte va da o declaraţie, în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă, din care să rezulte că este de acord cu schimbarea numelui copilului.
Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivată prin unul dintre cazurile menţionate și sa fie însoţită de următoarele acte:
● actul de identitate şi *certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original (naștere, căsătorie, copii minori, după caz);
● Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an (cererea tip pentru publicare este avizată de primăria de domiciliu);
● dacă este cazul, consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
● consimțământul celuilat soț/părinte dacă se schimbă numele de familie comun purtat în timpul căsătoriei, respectiv numele de familie și/sau prenumele copilului, autentificat la un notar public sau în fața ofițerului de stare civilă; acordul celuilat părinte nu este necesar în cazul în care este pus sub interdicție, ori declarat mort sau decăzut din exercițiul drepturilor părintești.
● dacă este cazul, încuviinţarea instanţei de tutelă, în situația în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului;
● pentru solicitanţii care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
● orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
● procură specială şi actul de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.
*Vechile certificate de stare civilă se predau în vederea anulării.
Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinţi sau ulterior, pentru motive temeinice, cu respectarea dispoziţiilor legale.
În situaţia în care ambii părinţi solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie şi se realizează din oficiu. Prin excepţie schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimţământul acestuia.
Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pe durata existenţei unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost:
a) condamnat, pentru fapte săvârşite cu intenţie;
b) expulzat sau returnat din ţările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.
Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înmânării acesteia titularului.
De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.
Dacă în termen de 90 de zile de la data primirii informării cu privire la emiterea dispoziției de schimbare a numelui solicitantul nu se prezintă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei pentru a i se înmâna dispoziţia în original, aceasta se clasează de emitent la dosarul de schimbare de nume.
După împlinirea termenului menționat, dispoziţia nu mai produce efecte.
Click aici pentru a descărca cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă
Click aici pentru a descărca cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă – publicare în Monitorul Oficial